În M. Of. nr. 91 din data de 31 ianuarie 2025 s-a publicat Decizia Curții Constituționale nr. 724/2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/294171
Cele mai importante paragrafe ale deciziei:
100. În consecință, Curtea constată că pensiile militare sunt instituite în considerarea statutului categoriei profesionale căreia i se acordă și, odată acordate, legiuitorul trebuie să prezinte rațiuni suficient de puternice care să justifice eliminarea lor. Însă, pentru că în cazul acestui tip de pensii nu există componentă contributivă, întregul cuantum fiind suportat de la bugetul de stat, Curtea mai reține și că legiuitorul nu se bucură de aceeași marjă de apreciere pe care o are cu privire la celelalte tipuri de pensii reglementate prin legi speciale, care au și componentă contributivă și un supliment acordat de stat, în sensul că ar fi liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
101. Cu alte cuvinte, având în vedere faptul că, în actualul context legislativ, pensiile militare sunt suportate integral de la bugetul de stat, Curtea reține că acestea intră sub incidența dreptului la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție. O interpretare contrară ar însemna că unei categorii de cetățeni, așa cum este cazul militarilor, i se neagă dreptul la pensie, ca drept fundamental, pe motiv că pensia nu este stabilită pe principiul contributivității și că nu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci din bugetul de stat. Or, dispozițiile constituționale ale art. 47 alin. (2) consacră, printre altele, dreptul la pensie pentru toți cetățenii, în condițiile prevăzute de lege. O astfel de viziune este și în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care menționează că, deși statele au libertatea deciziei de a institui sau nu un sistem de protecție socială sau de a alege tipul sau nivelul prestațiilor ce trebuie acordate, din momentul în care un stat contractant instituie o legislație prin care se prevede plata unei prestații sociale – indiferent că acordarea acestei prestații depinde sau nu de plata prealabilă a unor contribuții -, această legislație trebuie considerată ca generând un interes patrimonial în temeiul câmpului de aplicare a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, paragraful 104).
102. Întrucât pensia militară nu are parte contributivă care să beneficieze de protecția art. 47 alin. (2) din Constituție așa cum a fost interpretat în jurisprudența Curții, rezultă că, în mod necesar, cadrele militare nu au garantată o pensie rezultată prin aplicarea principiului contributivității. Așadar, situația cadrelor militare pensionate este incertă și supusă variației măsurilor luate potrivit politicii fiscale a statului, întrucât veniturile din viața pasivă a acestora depind exclusiv de posibilitățile financiare ale statului la un moment dat.
103. Or, și pentru această categorie de cetățeni statul are obligația de a plăti o pensie prin care să se asigure mijloacele de subzistență persoanelor care, în timpul vieții active, și-au asumat restrângerile specifice acestei profesii, pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieții. Dreptul la pensie de serviciu pentru cadrele militare se acordă în considerarea faptului că, odată cu înaintarea în vârstă și ca urmare a uzurii fizice și psihice determinate de exercitarea activității profesionale o perioadă mai îndelungată, capacitatea persoanei de a munci se diminuează, impunând retragerea din viața profesională, iar statul compensează pierderea veniturilor provenite din remunerarea muncii prin acordarea dreptului la pensie (Decizia nr. 659 din 30 octombrie 2018, precitată, paragraful 20). Astfel, deși în jurisprudența anterioară a Curții s-a reținut că doar pensia contributivă intră sub incidența prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, în realitate, textul constituțional antereferit, în corelare cu dispozițiile art. 118 din Constituție, este aplicabil și pensiilor militare. Din această perspectivă, crearea unui sistem de impozitare proporțională progresivă asupra pensiilor cadrelor militare, care să înlocuiască sistemul de impozitare proporțională cu valoare fixă, este de natură să accentueze dependența cadrelor militare pensionate de posibilitățile financiare ale statului și să creeze incertitudine asupra veniturilor acestora, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
(…..)
110. Însă, având în vedere cele reținute în cuprinsul prezentei decizii din perspectiva încălcării securității juridice, Curtea constată că, sub aspectul efectelor prezentei decizii, repararea prejudiciului patrimonial cauzat beneficiarilor pensiilor de serviciu aflate în plată se va realiza ex officio, indiferent dacă aceștia au promovat sau nu o acțiune în justiție, începând cu data introducerii impozitului progresiv în fondul activ al legislației, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2024, cu luarea în considerare, potrivit legii, a modificării plafonului neimpozabil prevăzut de art. 101 din Codul fiscal.